Urmaream aseara un documentar pe Discovery despre una dintre cele mai periculoase meserii din lume: pescar de crabi in Marea Bering si m-am revoltat – nimeni nu realizeaza un reportaj despre una dintre cele mai solicitante ocupatii cea de broker. Si daca mai ai norocul sa tranzactionezi si e Bursa de Valori din Bucuresti, adrenalina este garantata. Numai nu castigi cat pescarii aia din Alaska. Dar ce mai conteaza cand experimentezi zilnic si gratis, senzatiile unui bungee-jumper.
Tocmai au fost Zilele micului meu orasel de provincie organizate cu fast de catre Primaria, mai stralucitoare acum ca e criza. Ce sa faci daca n-ai “panem” macar circ sa fie. Dar totul pana la rolly-coaster. Gata m-am enervat. Nu fac zilnic rolly-coaster printre intradayuri. Nu se mai poate, nu mai vreau adrenalina. In fiecare zi aceleasi sinusoidale dementiale, si la sfarsitul zilei minus.
De 2 saptamani am inceput Road to Recovery, inspirata de CNN. Adica am aruncat tigarile in recycle bin. E bine, ma simt mult mai bine, chiar daca nu avem guvern, chiar daca BET-FI-ul e pe la 20.000 de puncte. Nu se mai putea, decat 2 tigari una dupa alta dupa un intraday ratat, mai bine doua sandviciuri.
Am dezvoltat un tic si nu ma pot controla, tot timpul verific indicii de pe piata Americana, si seara inainte de culcare, cand vin de la serviciu, tot timpul, ma raportez la ei. Cata dreptate avea Tudor Chirila in versurile de la cantecul acela, Hotel Cismigiu.
vaiiiiiii,am postat fara sa corectez!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerevai ce urat! ia de corecteaza : "printer intradayuri", "service" (asta e tare :)) oricum)...si calmeaza-te o tzara, fatalista mica ce esti! ca de aia ne varsam amarul aici, ca sa plecam acasa FARA el :D
RăspundețiȘtergerefataaaa....calmaaaa, calmaaaaa, ca-si revine ea bursa:D pana atunci mai taie niste lemne:))
RăspundețiȘtergere